În contextul declinului rapid al biodiversității, biologii subliniază necesitatea urgentă de a standardiza modalitățile de măsurare a acesteia.
Deși biodiversitatea reprezintă varietatea tuturor formelor de viață de pe Pământ, complexitatea acestui concept face dificilă găsirea unei metode unice care să surprindă toate dimensiunile sale.
Până acum, biologii au folosit diverse criterii, cum ar fi bogăția în specii și abundența relativă a acestora, pentru a măsura biodiversitatea. Totuși, aceste metode nu reușesc întotdeauna să capteze pe deplin schimbările complexe care au loc în ecosisteme. Andy Hector de la Universitatea Oxford subliniază că, spre deosebire de măsurarea emisiilor de carbon, biodiversitatea nu poate fi redusă la un singur număr, fiind mult mai complicată.
În încercarea de a găsi o soluție, cercetătorii de la Universitatea Halle-Wittenberg au propus în 2013 o metodă de standardizare bazată pe șase dimensiuni cheie ale biodiversității. Aceasta include compoziția genetică, distribuția și abundența speciilor, funcționarea și structura ecosistemelor. Deși nu există un consens total, există o recunoaștere crescândă a necesității de a adopta o astfel de abordare unificată pentru a preveni pierderile ireversibile.
Cu toate acestea, timpul nu este de partea noastră. Andy Hector avertizează că, în ciuda complexității măsurătorilor, nu ne putem permite să așteptăm până când toate formele de viață sunt documentate, subliniind urgența de a acționa înainte ca biodiversitatea să suferă pierderi irecuperabile.
Sursa: New Scientist
Editor: Cătălin Trifu