Industria europeană a zahărului traversează una dintre cele mai dificile perioade din ultimele decenii, iar semnalele de alarmă trase de principalii actori din sector devin tot mai apăsate. Într-o poziție comună, CEFS (Asociația Europeană a Producătorilor de Zahăr) și CIBE (Confederația Internațională a Cultivatorilor Europeni de Sfeclă) cer intervenții rapide din partea instituțiilor UE pentru stabilizarea pieței.
Datele sunt îngrijorătoare: prețul mediu al zahărului în UE a scăzut cu 38% față de decembrie 2023, coborând la niveluri considerate nesustenabile pentru producători. Cauza principală este excedentul global, alimentat de producția record din Brazilia, India și Thailanda, la care se adaugă presiunea tranzacțiilor speculative.
Impactul se vede deja în economie reală. Cinci fabrici de zahăr din UE s-au închis în 2025, iar alte unități au anunțat oprirea procesării în sezonul următor. Pentru anul de marketing 2025/2026, suprafața cultivată cu sfeclă de zahăr în UE a fost deja redusă cu aproape 11%. Chiar dacă condițiile meteo ar putea atenua scăderea producției, stocurile finale ridicate rămân o amenințare majoră.
Un alt punct sensibil este mecanismul Inward Processing Procedure (IPP), care permite importul de zahăr brut pentru procesare și reexport. CEFS și CIBE susțin că IPP ocolește acordurile preferențiale și favorizează zahărul ieftin din Brazilia, distorsionând piața internă. La aceasta se adaugă noile contingente tarifare (TRQ) din Ucraina, considerate dezavantajoase pentru producătorii europeni.
Controversa este amplificată de acordul UE–Mercosur, recent adoptat, care prevede 190.000 de tone de zahăr fără taxe vamale. Volumul este echivalent cu producția anuală a unei fabrici europene de sfeclă, iar organizațiile din sector avertizează asupra unor efecte cumulative negative pe termen lung.
Pentru Europa, unde consumul de zahăr este de aproximativ 33–36 kg per capita/an, presiunea importurilor ieftine riscă să fragilizeze lanțul local de producție. În Europa de Est, inclusiv în România, unde consumul se situează în jur de 30 kg per capita, miza este menținerea capacităților industriale și a fermierilor locali.
Prognoză 2026–2028: fără măsuri corective, UE ar putea pierde încă 10–15% din capacitatea de procesare, crescând dependența de importuri. Cu intervenții țintite, piața s-ar putea stabiliza treptat din 2027, dar la un nou echilibru, cu prețuri mai volatile și producție mai concentrată.
Editor Dan Oprescu
